dumerire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUMERÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de
a (se) dumeri și rezultatul ei; lămurire, înțelegere, clarificare. [
Var.:
dumiríre s. f.] –
V. dumeri.dumerire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUMERÍRE s. f. v. dumirire.