dumeri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUMERÍ, dumeresc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A pricepe sau a face să priceapă clar (după ce fusese nedumerit), a-și da sau a face să-și dea bine seama; a(-și) explica. [
Var.:
dumirí, domirí vb. IV.] – Din
bg. domerja.dumeri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dumerí v. dumirídumeri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUMERÍ vb. IV
v. dumiri.