dugheană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUGHEÁNĂ, dughene, s. f. (
Depr.) Prăvălie mică, sărăcăcioasă. [
Pl. și:
dugheni] – Din
tc. dükkân.dugheană (Dicționaru limbii românești, 1939)dugheánă f., pl.
enĭ și
ene (turc. [d. ar.]
dükkian, pop.
tükkian, bg.
dĭukĕán, ung.
dogány).
Est. Prăvălie.
dugheană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dugheánă s. f.,
g.-d. art. dughénei; pl. dughénedugheană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUGHEÁNĂ, dughene, s. f. Prăvălie mică, sărăcăcioasă. [
Pl. și:
dugheni]. — Din
tc. dükkân.