dughie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUGHÍE, dughii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze alungite și ascuțite la vârf, cu flori dispuse în spice, cultivată ca plantă de nutreț; părâng (
Setaria italica). –
Et. nec.dughie (Dicționaru limbii românești, 1939)dughíe f.
Munt. Păring.
dughie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dughíe s. f.,
art. dughía, g.-d. art. dughíei; pl. dughíi, art. dughíiledughie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUGHÍE, dughii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze alungite și ascuțite la vârf, cu flori dispuse în spice, cultivată ca plantă de nutreț; părâng
(Setaria italica). —
Et. nec.