dughengiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))DUGHENGÍU, dughengii, s. m. (
Reg.) Negustor care are o dugheană. –
Tc. dukjanei.dughengiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)dughengíŭ m. (turc.
dükkianğy).
Est. Prăvăliaș, mic negustor.