dramatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRAMÁTIC, -Ă, dramatici, -ce, adj. 1. Care ține de dramă sau de teatru, privitor la dramă sau la teatru. ◊
Artă dramatică = ansamblu de principii privitoare la
interpretarea și la punerea în scenă a unui spectacol, a unei piese.
Artist dramatic = actor.
Genul dramatic = gen literar care cuprinde opere scrise pentru a fi
reprezentate pe scenă. ♦ (Despre vocea cântăreților) Care are o sonoritate amplă, intensă, capabilă să exprime situații zbuciumate, de tensiune.
2. Fig. (Despre întâmplări, împrejurări, situații, momente etc.) Bogat în contraste și în conflicte; zguduitor, impresionant. ◊ (Substantivat,
n.)
Dramaticul unei situații. – Din
fr. dramatique, lat. dramaticus.dramatic (Dicționar de neologisme, 1986)DRAMÁTIC, -Ă adj. 1. Care ține de dramă sau de teatru. ◊
Gen dramatic = gen literar care cuprinde operele în care ideile și sentimentele, ducând la desfășurarea unui conflict între personaje, sunt prezentate dinamic pe scenă;
cronică dramatică = prezentare (analitică) a unei reprezentații teatrale;
artă dramatică = arta și teoria punerii în scenă și interpretării operelor dramatice. ♦ (
Despre voci) Care se caracterizează printr-o sonoritate colorată și plină de gravitate, dar având o mobilitate limitată.
2. (
Fig.) Bogat în contraste, în conflicte; care se desfășoară dinamic în fața noastră; zguduitor, emoționant. [Cf. fr.
dramatique, it.
dramatico, lat.
dramaticus].
dramatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)DRAMÁTIC, -Ă adj. 1. referitor la dramă, la teatru. ♦ gen ~ = gen literar care cuprinde opere scrise în dialog, în care ideile și sentimentele, ducând la desfășurarea unui conflict între personaje, sunt prezentate dinamic pe scenă; cronică ~ă = prezentare (analitică) a unei reprezentații teatrale; artă ~ă = arta și teoria punerii în scenă și interpretării operelor dramatice; dramă (2). ♦ (despre voci) care se caracterizează printr-o sonoritate colorată și plină de gravitate, dar având o mobilitate limitată. 2. (fig.; despre întâmplări, situații etc.) bogat în contraste, în conflicte; zguduitor, impresionat. (< fr.
dramatique, lat.
dramaticus, gr.
dramatikos)
dramatic (Dicționaru limbii românești, 1939)* dramátic, -ă adj. (vgr.
dramatikós). De dramă, al drameĭ:
pĭesă dramatică; stil, autor, actor dramatic. Fig. Întîmplare dramatică, întîmplare emoționată din cauza caracteruluĭ oamenilor care participă. Adv. În mod dramatic.
dramatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dramátic adj. m.,
pl. dramátici; f. dramátică, pl. dramáticedramatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dramatic a.
1. ce ține de teatru:
artist dramatic; 2. fig. ce mișcă, ce interesează:
situațiune dramatică.dramatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRAMÁTIC, -Ă, dramatici, -ce, adj. 1. Care ține de dramă sau de teatru, privitor la dramă sau la teatru. ◊
Artă dramatică = ansamblu de principii privitoare la interpretarea și la punerea în scenă a unui spectacol, a unei piese.
Artist dramatic = actor.
Gen dramatic = gen literar care cuprinde opere scrise sub formă de dialog pentru a fi reprezentate pe scenă, cu conflict gradat din ciocnirea intereselor și sentimentelor personajelor.
Cronică dramatică = prezentare critică, analitică a unei reprezentații teatrale. ♦ (Despre vocea cântăreților) Care are o sonoritate amplă, intensă, capabilă să exprime situații zbuciumate, de tensiune.
2. Fig. (Despre întâmplări, împrejurări, situații, momente etc.) Bogat în contraste și în conflicte; zguduitor, impresionant. ◊ (Substantivat,
n.)
Dramaticul unei situații. — Din
fr. dramatique, lat. dramaticus.