reprezenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I.
Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj.
2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului.
3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale.
4. A constitui, a fi, a însemna.
5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior;
p. ext. a-și imagina, a-și închipui.
6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. – Din
fr. représenter, lat. repraesentare.reprezenta (Dicționar de neologisme, 1986)REPREZENTÁ vb. I. tr. 1. A înfățișa, a reda. ♦ A da o reprezentație teatrală, a juca o piesă de teatru.
2. A fi reprezentantul, delegatul cuiva, (
spec.) al unui stat.
3. A constitui, a fi, a însemna.
4. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; (
p. ext.) a-și imagina.
5. (
Mat.) A exprima o legătură între mai multe mărimi. [P.i.
reprezínt. / cf. fr.
représenter, lat.
repraesentare].
reprezenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)REPREZENTÁ vb. I. tr. 1. a înfățișa, a reda. ◊ a da o reprezentație teatrală, a juca o piesă de teatru. 2. a fi reprezentantul, delegatul cuiva. 3. a constitui, a fi, a însemna. 4. (mat.) a exprima o legătură între mai multe mărimi. II. refl. a-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; (p.ext.) a-și imagina. (< fr.
représenter, lat.
repraesentare)
reprezenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reprezentá (a ~) (re-pre-) vb.,
ind. prez. 1
sg. reprezínt, 3
reprezíntă, 1
pl. reprezentắmreprezenta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I.
Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj.
2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului.
3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale.
4. A constitui, a fi, a însemna.
5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior;
p. ext. a-și imagina, a-și închipui.
6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. — Din
fr. représenter, lat. repraesentare.reprezentà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reprezentà v.
1. a figura prin penel, daltă, cuvântare:
a reprezenta o scenă de familie; 2. a imita prin acțiune, prin vorbă:
a reprezenta o tragedie; 3. a fi mandatar, delegat:
fiecare județ e reprezentat în Cameră prin mai mulți deputați; 4. a-și pune în minte:
a-și reprezenta pe un amic absent.