dramatism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRAMATÍSM s. n. 1. Încordarea acțiunii, a situației, intensitatea conflictului, profunzimea și ciocnirea sentimentelor care caracterizează o operă (dramatică), un spectacol etc.
2. Fig. Situație, împrejurare care creează o luptă ascuțită între sentimente și interese, conflicte zguduitoare etc.; tensiune. – Din
fr. dramatisme.dramatism (Dicționar de neologisme, 1986)DRAMATÍSM s.n. 1. Ceea ce provoacă o vie emoție, sentimente puternice (proprii unei drame).
2. (
Fig.) Tensiune, încordare. ♦ Zguduire. [Cf. fr.
dramatisme].
dramatism (Marele dicționar de neologisme, 2000)DRAMATÍSM s. n. 1. caracterul încordat al conflictului dintr-o operă dramatică. 2. (fig.) tensiune, încordare, zguduire sufletească. (< fr.
dramatisme)
dramatism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dramatísm s. n.dramatism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRAMATÍSM s. n. 1. Încordarea acțiunii, a situației, intensitatea conflictului, profunzimea și ciocnirea sentimentelor care caracterizează o operă (dramatică), un spectacol etc.
2. Fig. Situație, împrejurare care creează o luptă între sentimente și interese, conflicte zguduitoare etc.; tensiune. — Din
fr. dramatisme.