donațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DONAȚIÚNE s. f. v. donație.donațiune (Dicționar de neologisme, 1986)DONAȚIÚNE s.f. v.
donație.
donațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)* donațiúne f. (lat.
donátio,- ónis). Dăruire făcută pin act public. Lucru primit așa. – Și -
áție.donațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)donați(un)e f.
1. dar făcut prin act public;
2. actul prin care se face donațiunea.
donațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DONAȚIÚNE s. f. v. donație.