donatar - explicat in DEX

donatar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DONATÁR, -Ă, donatari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se face o donație. – Din fr. donataire, lat. donatarius.

donatar (Dicționar de neologisme, 1986)
DONATÁR, -Ă s.m. și f. Persoană care primește o donație. [Cf. lat. donatarius, fr. donataire].

donatar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DONATÁR, -Ă s. m. f. cel în favoarea căruia se face o donație. (< fr. donataire, lat. donatarius)

donatar (Dicționaru limbii românești, 1939)
* donatár, -ă adj. și s. (lat. donatarius). Cuĭ i se dă ceva în dar.

donatar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
donatár (bărbat care primește o donație) s. m., pl. donatári

donatar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
donatar m. cărui s’a făcut o donațiune.

donatar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DONATÁR, -Ă, donatari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se face o donație. — Din fr. donataire, lat. donatarius.