dona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DONÁ, donéz, vb. I.
Tranz. A face o donație, a dărui un bun. – Din
fr. donner, lat. donare.doña (Dicționar de neologisme, 1986)DOÑA s.f. Titlu cu care spaniolii se adresează femeilor. [Pron.
do-nia. / < sp.
doña].
dona (Dicționar de neologisme, 1986)DONÁ vb. I. tr. A face o donație; a dărui. [< fr.
donner, it., lat.
donare].
dona (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)doná (-néz, -át), vb. – A dărui, a face o donație.
Lat. donare (
sec. XIX). –
Der. donator, s. m. (persoană căreia i se face o donație);
donativ, s. n. (donație);
donator, s. m. (persoană care donează);
donați(un)e, s. f., din
fr.dona (Marele dicționar de neologisme, 2000)DONÁ vb. tr. a face o donație; a dărui. (< fr.
donner, lat.
donare)
doña (Marele dicționar de neologisme, 2000)DOñA DÓ-NIA/ s. f. titlu cu care spaniolii se adresează femeilor. (< sp.
doña)
dona (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DONA, Iosif (1875-1956), medic și colecționar de artă român. Împreună cu soția sa, Elena, a adunat timp de 50 de ani lucrări de pictură românească, alcătuind o valoroasă colecție (
c. 30 de lucrări ale lui
N. Grigorescu), ce se află în prezent la Muzeul Colecțiilor de Artă din București.
dona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)doná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
doneázădonà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)donà v. a face o donațiune.
dona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DONÁ, donez, vb. I.
Tranz. A face o donație, a dărui un bun. — Din
fr. donner, lat. donare.