donare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DONÁRE s. f. Faptul de
a dona; donație. –
V. dona.donare (Dicționar de neologisme, 1986)DONÁRE s.f. Faptul de a dona. [<
dona].
donare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)donáre s. f.,
g.-d. art. donắriidonare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DONÁRE s. f. Faptul de
a dona; donație. — V.
dona.