donație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DONÁȚIE, donații, s. f. Contract prin care una dintre părți transmite celeilalte proprietatea unui bun material fără să primească ceva în schimb; donare. ♦ (
Concr.) Bun material transmis printr-un astfel de contract. [
Var.: (
înv.)
donațiúne s. f.] – Din
fr. donation, lat. donatio, -onis.donație (Dicționar de neologisme, 1986)DONÁȚIE s.f. Act prin care una dintre părți procură un avantaj celeilalte părți fără a primi ceva în schimb; dar făcut printr-un act public. [Gen.
-iei, var.
donațiune s.f. / cf. lat.
donatio, fr.
donation].
donație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DONÁȚIE s. f. act juridic prin care una din părți transmite celeilalte părți proprietatea unui bun fără a primi ceva în schimb. ◊ (concr.) bun transmis printr-un act public. (< fr.
donation, lat.
donatio)
donație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)donáție (-ți-e) s. f.,
art. donáția (-ți-a), g.-d. art. donáției; pl. donáții, art. donáțiile (-ți-i-)donație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DONÁȚIE, donații, s. f. Contract prin care una dintre părți transmite celeilalte proprietatea unui bun material fară să primească ceva în schimb; donare. ♦ (
Concr.) Bun material transmis printr-un astfel de contract. [
Var.: (
înv.)
donațiune s. f.] — Din
fr. donation, lat. donatio, -onis.