dominion - explicat in DEX

dominion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOMINIÓN, dominioane, s. n. Nume mai vechi dat statelor din afara insulelor britanice care fac parte din Imperiul Britanic, având statut de suveranitate și egalitate în drepturi cu metropola. [Pr.: -ni-on] – Din fr. dominion.

dominion (Dicționar de neologisme, 1986)
DOMINIÓN s.n. Stat care făcea parte din Imperiul britanic (azi din Commonwealth), depinzând de metropolă și având numai formal o oarecare autonomie. [Pron. -ni-on, pl. -oane. / < fr., engl. dominion].

dominion (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DOMINIÓN s. n. stat, teritoriu care făcea parte din imperiul britanic (azi din Commonwealth), bucurându-se de o anumită independență. (< fr., engl. dominion)

dominion (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DOMINIÓN (‹ fr., engl.) s. n. Denumire purtată, începând din a doua jumătate a sec. 19, de către unele posesiuni engleze care se bucurau de o anumită independență (ex. Canada, Australia, Noua Zeelandă). În 1931 d. au fost declarate suverane și egale în drepturi cu Marea Britanie. În 1947 ele au început să fie denumite oficial Commonwealth Countries (state ale Commonwealth-ului).

dominion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dominión (-ni-on) s. n., pl. dominioáne

dominion (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOMINIÓN, dominioane, s. n. Denumire dată începând din a doua jumătate a sec. XIX, unor posesiuni engleze care se bucurau de o anumită independență (Canada, Australia, Noua Zeelandă). [Pr.: -ni-on] — Din fr. dominion.