dominator - explicat in DEX

dominator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOMINATÓR, -OÁRE, dominatori, -oare, adj. (Rar) Dominant; căruia îi place să domine, să se impună. – Din fr. dominateur, lat. dominator.

dominator (Dicționar de neologisme, 1986)
DOMINATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Dominant. [Cf. fr. dominateur, lat. dominator].

dominator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DOMINATÓR, -OÁRE adj. dominant. (< fr. dominateur, lat. dominator)

dominator (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dominatór, -oáre adj. (lat. domĭnator). Dominant, domnitor, guvernator: imperiu roman ajunsese dominator peste tot basinu Mediteraneĭ.

dominator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dominatór adj. m., pl. dominatóri; f. sg. și pl. dominatoáre

dominator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dominator a. și m. care domină.

dominator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOMINATÓR, -OÁRE, dominatori, -oare, adj. (Rar) Dominant; căruia îi place să domine, să se impună. — Din fr. dominateur, lat. dominator.