dominican - explicat in DEX

dominican (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOMINICÁN¹, -Ă, dominicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr sau călugăriță dintr-un ordin catolic întemeiat în Franța la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care aparține dominicanilor¹ (1), privitor la dominicani¹. – Din fr. dominicain.

dominican (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOMINICÁN², -Ă, dominicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Dominicane sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține dominicanilor² (1), privitor la dominicani². – Din fr. dominicain.

dominican (Dicționar de neologisme, 1986)
DOMINICÁN, -Ă s.m. și f. Călugăr dintr-un ordin monahal catolic înființat la sfârșitul sec. XIII. // adj. Referitor la acest ordin. [< fr. dominicain, cf. Dominic de Guzman – predicator castilian].

dominican (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DOMINICÁN, -Ă I. s. m. f. călugăr(iță) dintr-un ordin monahal catolic înființat la sfârșitul sec. XIII. II. adj. referitor la acest ordin. (< fr. dominicain)

dominican (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dominicán, -ă s. Călugăr, călugăriță din ordinu fundat de Sfîntu Dominic (1206).

dominican (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DOMINICÁN, -Ă (‹ fr.) s. m. și f., adj. I. 1. S. m. și f. Călugăr sau călugăriță dintr-un ordin religios catolic (numit oficial Ordinul Fraților Predicatori) întemeiat de Sf. Dominic (1215), în Italia, și confirmat, în 1216, de papa Honorius III. Membrii ordinului, numiți și „frații negri” din cauza veșmintelor, s-au dedicat în special predicării și învățăturii (dând teologi eminenți ca: Toma d’Aquino, Albertus Magnus), precum și activității misionare. Desființat în 1792 în Franța (unde membrii săi erau numiți iacobini), ordinul a fost reînființat în 1839 de H. Lacordaire. 2. Locuitor al Republicii Dominicane. II. Adj. Care ține de ordinul dominicanilor, referitor la dominicani (I, 2) sau la Republica Dominicană.

dominican (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dominicán adj. m., s. m., pl. dominicáni; adj. f., s. f. dominicánă, pl. dominicáne

dominican (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dominican m. călugăr din tagma Sf. Dominic: Dominicanii sau Frații-predicatori au fost instituiti la Tuluza în 1215.

dominican (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOMINICÁN¹, -Ă, dominicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr dintr-un ordin catolic întemeiat în Franța la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care aparține dominicanilor¹ (1), privitor la dominicani¹. — Din fr. dominicain.

dominican (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOMINICÁN², -Ă, dominicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Dominicane sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține dominicanilor² (1), privitor la dominicani². — Din fr. dominicain.