dominare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOMINÁRE, dominări, s. f. Acțiunea de
a (se) domina. –
V. domina.dominare (Dicționar de neologisme, 1986)DOMINÁRE s.f. Acțiunea de a (se) domina și rezultatul ei; dominație. [<
domina].
dominare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)domináre s. f.,
g.-d. art. dominắrii; pl. dominắridominare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOMINÁRE, dominări, s. f. Acțiunea de
a (se) domina. —
V. domina.