dolicocefalie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOLICOCEFALÍE s. f. v. dolihocefalie.dolicocefalie (Dicționar de neologisme, 1986)DOLICOCEFALÍE s.f. v.
dolihocefalie.
dolicocefalie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dolicocefalíe s. f.,
art. dolicocefalía, g.-d. dolicocefalíi, art. dolicocefalíeidolicocefalie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOLICOCEFALÍE s. f. Însușirea de a fi dolicocefal, faptul de a aparține tipului dolicocefal. [
Var.:
dolihocefalíe s. f.] — Din
fr. dolichocéphalie.