dolicocefal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOLICOCEFÁL, -Ă adj. v. dolihocefal.dolicocefal (Dicționar de neologisme, 1986)DOLICOCEFÁL, -Ă adj., s.m. și f. v.
dolihocefal.
dolicocefal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dolicocefál adj. m.,
pl. dolicocefáli; f. dolicocefálă, pl. dolicocefáledolicocefal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dolicocefal a. cu craniul oval.
dolicocefal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOLICOCEFÁL, -Ă, dolicocefali, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are craniul alungit din față către spate; (despre craniu) alungit din față către spate. [
Var.:
dolihocefál, -ă adj.] — Din
fr. dolichocéphale.