dodecafonie (Dicționar de neologisme, 1986)DODECAFONÍE s.f. (
Muz.) Tehnică modernă de compoziție muzicală, bazată pe egalitatea celor douăsprezece sunete ale scării cromatice regrupate în serii, constituind prin diferite transformări organizarea unei părți (modul). [Gen.
-iei. / < fr.
dodécaphonie, it.
dodecafonia, cf. gr.
dodeka – douăsprezece,
phone – sunet].
dodecafonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DODECAFONÍE s. f. tehnică modernă de compoziție în muzică, care, pornind de la egalitatea celor 1
2 semitonuri ale gamei cromatice, furnizează compozitorului un sistem menit să înlocuiască, în condițiile atonalismului, regulile armoniei clasice bazate pe funcționalitatea acordurilor. (< fr.
dodécaphonie)
dodecafonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dodecafoníe s. f.,
art. dodecafonía, g.-d. dodecafoníi, art. dodecafoníei