dodecafonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DODECAFÓNIC, -Ă, dodecafonici, -ce, adj. Care aparține dodecafonismului, privitor la dodecafonism; dodecafonist. – Din
fr. dodécaphonique.dodecafonic (Dicționar de neologisme, 1986)DODECAFÓNIC, -Ă adj. Referitor la dodecafonism; care utilizează dodecafonia; dodecafonist. [< fr.
dodécaphonique].
dodecafonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dodecafónic adj. m.,
pl. dodecafónici; f. dodecafónică, pl. dodecafónicedodecafonic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DODECAFÓNIC, -Ă, dodecafonici, -ce, adj. Care aparține dodecafonismului, privitor la dodecafonism; dodecafonist. — Din
fr. dodécaphonique.