dodecafonism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DODECAFONÍSM s. n. (
Muz.) Tehnică de compoziție bazată pe folosirea tuturor celor douăsprezece sunete ale gamei cromatice, considerate ca având aceeași importanță și ducând la desființarea legăturilor tonale normale. – Din
fr. dodécaphonisme.dodecafonism (Dicționar de neologisme, 1986)DODECAFONÍSM s.n. (
Muz.) Tehnică de compoziție în muzica modernă, bazată pe dodecafonie. V.
serialism. [< fr.
dodécaphonisme].
dodecafonism (Marele dicționar de neologisme, 2000)DODECAFONÍSM s. n. sistem muzical atonal bazat pe dodecafonie. (< fr.
dodécaphonisme)
dodecafonism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DODECAFONÍSM (‹
fr.;
gr. dodeka „12” +
phone „sunet”)
s. n. Sistem atonal utilizând toate cele 12 sunete ale gamei cromatice, ilustrat de muzica compusă de A. Schönberg, care a pus la punct sistemul dodecafonic serial între 1908 și 1923, preluat cu anumite modificări de către elevii și succesorii săi și chiar de către el însuși.
dodecafonism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dodecafonísm s. n.dodecafonism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DODECAFONÍSM s. n. (
Muz.) Tehnică de compoziție bazată pe folosirea tuturor celor douăsprezece sunete ale gamei cromatice, considerate ca având aceeași importanță și ducând la desființarea legăturilor tonale normale. — Din
fr. dodécaphonisme.