dodecaedric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DODECAÉDRIC, -Ă, dodecaedrici, -ce, adj. De dodecaedru, privitor la dodecaedru, care formează un dodecaedru. – Din
fr. dodécaédrique.dodecaedric (Dicționar de neologisme, 1986)DODECAÉDRIC, -Ă adj. De dodecaedru, referitor la dodecaedru. [Pron.
-ca-e-. / < fr.
dodécaédrique].
dodecaedric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dodecaédric (-e-dric) adj. m.,
pl. dodecaédrici; f. dodecaédrică, pl. dodecaédricedodecaedric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DODECAÉDRIC, -Ă, dodecaedrici, -ce, adj. De dodecaedru, privitor la dodecaedru, care formează un dodecaedru. — Din
fr. dodécaédrique.