dodecaedru - explicat in DEX

dodecaedru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DODECAÉDRU, dodecaedre, s. n. Poliedru cu douăsprezece fețe. ◊ Cristal care are aspectul unui astfel de poliedru. – Din fr. dodécaèdre.

dodecaedru (Dicționar de neologisme, 1986)
DODECAÉDRU s.n. Poliedru cu douăsprezece fețe. ♦ Cristal care are douăsprezece fețe. [< fr. dodécaèdre, cf. gr. dodeka – douăsprezece, hedra – bază].

dodecaedru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DODECAÉDRU s. n. 1. poliedru cu douăsprezece fețe. 2. formă cristalină aparținând sistemului cubic. (< fr. dodécaèdre)

dodecaedru (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dodecaédru n., pl. e (vgr. dodekáedron, d. dódeka, 12, și édra, scaun, bază. V. catedră). Geom. Solid regular cu 12 fețe în cincĭ colțurĭ.

dodecaedru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dodecaédru (-e-dru) s. n., art. dodecaédrul; pl. dodecaédre

dodecaedru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DODECAÉDRU, dodecaedre, s. n. Poliedru cu douăsprezece fețe. ♦ Cristal care are aspectul unui astfel de poliedru. — Din fr. dodécaèdre.