distractiv - explicat in DEX

distractiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISTRACTÍV, -Ă, distractivi, -e, adj. Care distrează (1); plăcut, amuzant. – Din distracție (după atracție – atractiv).

distractiv (Dicționar de neologisme, 1986)
DISTRACTÍV, -Ă adj. Plăcut, amuzant. [< distracție + -iv].

distractiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISTRACTÍV, -Ă adj. care distrează; plăcut, amuzant. (< distracț/ie/ + -iv)

distractiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
* distractív, -ă adj. (lat. distractus, distras). Propriŭ a distrage: carte distractivă.

distractiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
distractív adj. m., pl. distractívi; f. distractívă, pl. distractíve

distractiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
distractiv a. propriu a distrage.

distractiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISTRACTÍV, -Ă, distractivi, -e, adj. Care distrează (1); plăcut, amuzant. — Din distracție (după atracție — atractiv).