distra - explicat in DEX

distra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISTRÁ, distrez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A petrece sau a face pe cineva să-și petreacă timpul în mod agreabil; a (se) înveseli, a (se) amuza. 2. Tranz. (Rar) A distrage. – Din fr. distraire.

distra (Dicționar de neologisme, 1986)
DISTRÁ vb. I. tr. A îndepărta atenția cuiva de la ceva care îl obosește sau îl obsedează. ♦ tr., refl. A petrece sau a face să petreacă, a (se) destinde, a (se) amuza. [< fr. distraire].

distra (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
distrá (-éz, -át), vb. – A distrage, a amuza. – Var. (înv.) distrage. Fr. distraire, var. adaptată conjugării vb. a trage. – Der. distractiv, adj.; distracți(un)e, s. f.; distrat (var. înv. distras), adj., din fr.

distra (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISTRÁ vb. I. tr. a petrece, a face pe cineva să folosească timpul în mod plăcut. II. tr., refl. a petrece, a (se) destinde, a (se) amuza. (< fr. distraire)

distra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
distrá (a ~) vb., ind. prez. 3 distreáză

distra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISTRÁ, distrez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A petrece sau a face pe cineva să-și petreacă timpul în mod agreabil; a (se) înveseli, a (se) amuza. 2. Tranz. (Rar) A distrage. — Din fr. distraire.

distrà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
distrà v. V. distrage (= fr. distraire).