distragere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISTRÁGERE s. f. (Rar) Acțiunea de
a distrage. –
V. distrage.distragere (Dicționar de neologisme, 1986)DISTRÁGERE s.f. (
Rar) Acțiunea de a distrage. [<
distrage].
distragere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)distrágere (rar)
s. f.,
g.-d. art. distrágeriidistragere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISTRÁGERE s. f. (Rar) Acțiunea de
a distrage. —
V. distrage.