distorsiune - explicat in DEX

distorsiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISTORSIÚNE, distorsiuni, s. f. 1. Abatere (supărătoare) a unei oscilații, a unei imagini etc. de la forma inițială. 2. Răsucire, torsiune convulsivă a unor părți ale corpului. [Pr.: -si-u-] – Din fr. distorsion, lat. distorsio, -onis.

distorsiune (Dicționar de neologisme, 1986)
DISTORSIÚNE s.f. 1. Aberație a unei imagini sau a unei oscilații de la forma inițială. 2. Răsucire, torsiune a unei părți a corpului. [Pron. -si-u-, var. (rar) distorsie s.f. / cf. fr. distorsion, lat. distorsio].

distorsiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISTORSIÚNE s. f. 1. deformare a unei imagini, a unei unde sau a unui semnal audio, datorată imperfecțiunii sistemelor de înregistrare, de transmitere sau redare. 2. modificare a repartiției câmpului magnetic de sub polii de excitație ai unei mașini de curent continuu, produsă de reacția indusului. 3. deplasare sistematică a unui rezultat prin metode statice de la valoarea reală. 4. torsiune a expresiei verbale, a gândirii, în schizofrenie. (< fr. distorsion, lat. distorsio)

distorsiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
distorsiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. distorsiúnii; pl. distorsiúni

distorsiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISTORSIÚNE, distorsiuni, s. f. 1. Abatere (supărătoare) a unei oscilații, a unei imagini etc. de la forma inițială. 2. Răsucire, torsiune convulsivă a unor părți ale corpului. [Pr.: -si-u-] — Din fr. distorsion, lat. distorsio, -onis.