distom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISTÓM, distomi, s. m. (
Biol.) Denumire veche a unui gen de viermi paraziți de tipul gălbezei (
1);
p. restr. gălbează (
1). – Din
fr. distome.distom (Dicționar de neologisme, 1986)DISTÓM s.m. Vierme parazit de formă plată, care se localizează în ficatul erbivorelor. [< fr.
distome, cf. gr.
distomos – cu gură dublă].
distom (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISTÓM s. m. vierme parazit cu formă plată, în ficatul erbivorelor. (< fr.
distome, gr.
distomos)
distom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!distóm (dis-tom/di-stom) s. m.,
pl. distómidistom (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISTÓM, distomi, s. m. (
Biol.) Denumire veche a unui gen de viermi paraziți de tipul gălbezei (
1);
p. restr. gălbează (
1). — Din
fr. distome.