distonant - explicat in DEX

distonant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISTONÁNT, -Ă, distonanți, -te, adj. Care distonează; strident; fals. – Distona + suf. -ant.

distonant (Dicționar de neologisme, 1986)
DISTONÁNT, -Ă adj. Care distonează. [< distona].

distonant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISTONÁNT, -Ă adj. care distonează; discordant. (< germ. distonant)

distonant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
distonánt adj. m., pl. distonánți; f. distonántă, pl. distonánte

distonant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISTONÁNT, -Ă, distonanți, -te, adj. Care distonează; strident; fals. — Distona + suf. -ant.