distocie (Dicționar de neologisme, 1986)DISTOCÍE s.f. (
Vet.) Naștere grea, dificilă la animale. [Gen.
-iei. / < fr.
dystocie, cf. gr.
dys – dificil,
tokos – naștere].
distocie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISTOCÍE s. f. naștere dificilă. (< fr.
dystocie)
distocie (Dicționaru limbii românești, 1939)* distocíe f. (vgr.
dystokia, d.
dys-, cu greŭ, și
tókos, naștere. V.
dis- 3).
Med. Naștere anevoĭoasă orĭ funestă.
distocie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DISTOCÍE (‹
fr.; {s}
gr. dystokia „naștere grea”)
s. f. (
MED., VET.
MED.) Desfășurare anormală a actului fătării la animale sau a nașterii la om, care necesită intervenție obstreticală. Se datorează, de regulă, poziției sau dezvoltării anormale a fătului.
distocie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)distocíe s. f.,
art. distocía, g.-d. distocíi, art. distocíei