distincție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISTÍNCȚIE, distincții, s. f. 1. Deosebire, diferență.
A face distincție. Fără distincție. 2. Finețe, eleganță în înfățișare și comportări.
3. Decorație sau titlu care se acordă unei persoane pentru merite deosebite. [
Var.:
distincțiúne s. f.] – Din
fr. distinction, lat. distinctio, -onis.