distilator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISTILATÓR, -OÁRE, distilatori, -oare, subst. 1. S. m. și
f. Persoană calificată în operația de distilare.
2. S. n. Aparat cu care se face distilarea. – Din
fr. distillateur.distilator (Dicționar de neologisme, 1986)DISTILATÓR s.n. Aparat de distilat. [Cf. fr.
distillateur].
distilator (Dicționar de neologisme, 1986)DISTILATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care distilează. [Cf. fr.
distillateur].
distilator (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISTILATÓR, -OÁRE I.
s. m. f. cel care distilează. II. s. n. aparat de distilat. (< fr.
distillateur)
distilator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)distilatór1 (persoană)
s. m.,
pl. distilatóridistilator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)distilatór2 (aparat)
s. n.,
pl. distilatoáredistilator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)distilator m. cel ce distilează, cel ce fabrică licheruri.
distilator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISTILATÓR, -OÁRE, distilatori, -oare, s. m. și
f.,
s. n. 1. S. m. și
f. Persoană calificată în operația de distilare.
2. S. n. Aparat cu care se face distilarea. — Din
fr. distillateur.