dispus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISPÚS, -Ă, dispuși, -se, adj. Aflat într-o situație sau într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru; înclinat să... gata să... ◊
Expr. A fi (bine) dispus =
a) a avea bună dispoziție, a fi vesel, mulțumit;
b) a fi ușor amețit de băutură.
A fi rău (sau
prost) dispus = a fi într-o stare sufletească rea. –
V. dispune.dispus (Dicționar de neologisme, 1986)DISPÚS, -Ă adj. Aflat într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru; gata să... ◊
A fi bine dispus = a avea bună dispoziție, a fi vesel; (
fig.) a fi ușor amețit de băutură;
a fi prost dispus = a fi indispus. [<
dispune].
dispus (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISPÚS, -Ă adj. aflat într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru. ♦ a fi bine ~ = a avea bună dispoziție, a fi vesel.; (fig.) a fi ușor amețit de băutură; a fi prost ~ = a fi indispus. (< dispune)
dispus (Dicționaru limbii românești, 1939)* dispús, -ă adj. Gata de, gata să:
om dispus la muncă, să muncească, a munci. Vesel, vioĭ:
îs bine dispus astăzĭ.dispus (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dispus a.
1. gata de a lucra;
2. în dispozițiune (bună sau rea):
nu-i bine dispus azi.dispus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISPÚS, -Ă, dispuși, -se, adj. Aflat într-o situație sau într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru; înclinat să..., gata să... ◊
Expr. A fi (bine) dispus =
a) a avea bună dispoziție, a fi vesel, mulțumit;
b) a fi ușor amețit de băutură.
A fi rău (sau
prost)
dispus = a fi într-o stare sufletească rea. —
V. dispune.