dispunere - explicat in DEX

dispunere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISPÚNERE, dispuneri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) dispune și rezultatul ei. – V. dispune.

dispunere (Dicționar de neologisme, 1986)
DISPÚNERE s.f. Acțiunea de a (se) dispune și rezultatul ei; dispoziție (2) [în DN]. [< dispune].

dispunere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dispúnere s. f., g.-d. art. dispúnerii; pl. dispúneri

dispunere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISPÚNERE, dispuneri, s. f. Acțiunea de a (se) dispune și rezultatul ei. — V. dispune.