disprosiu - explicat in DEX

disprosiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISPRÓSIU s. n. Element chimic din grupul lantanidelor. – Din fr. dysprosium.

disprosiu (Dicționar de neologisme, 1986)
DISPRÓSIU s.n. Element trivalent din familia pământurilor rare. [Pron. -siu. / < fr. dysprosium].

disprosiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISPRÓSIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor. (< fr. dysprosium)

disprosiu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DISPRÓSIU (‹ fr. {i}; {s} gr. dysprositos „inaccesibil”) s. n. Element chimic (Dy; nr. at. 66, m. at. 162,50, p. t. 1.475ºC, p. f. 2.600ºC) din familia lantanoidelor. În combinații funcționează trivalent. Intră în compoziția unor aliaje magnetice speciale. A fost descoperit de Lecoq de Boisbaudran, în 1886.

disprosiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
disprósiu [siu pron. syu] s. n., art. disprósiul; simb. Dy

disprosiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISPRÓSIU s. n. Element chimic din grupul lantanidelor care se găsește în compoziția unor aliaje magnetice speciale. — Din fr. dysprosium.