discuție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISCÚȚIE, discuții, s. f. 1. Schimb de păreri, de vederi; convorbire, conversație. ♦ Conversație animată în contradictoriu; controversă, dispută; ceartă. ◊
Loc. adv. Fără discuție = fără îndoială; neîndoios, indiscutabil. ◊
Expr. Nu (mai) încape discuție = desigur.
2. Cercetare, analiză, examinare, dezbatere minuțioasă a unei probleme, făcută de obicei în cadrul unui colectiv organizat. [
Var.:
discuțiúne s. f.] – Din
fr. discussion.discuție (Dicționar de neologisme, 1986)DISCÚȚIE s.f. 1. Convorbire, conversație, schimb de păreri. ♦ Contrazicere; dispută.
2. (
La pl.) Schimb de păreri, discutare a unei anumite chestiuni; dezbateri. [Gen.
-iei, var.
discuțiune s.f. / cf. fr.
discussion, lat.
discussio].
discuție (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISCÚȚIE s. f. 1. convorbire, schimb de păreri. ♦ dezbatere contradictorie; dispută.
2. cercetare, examinare minuțioasă a unei probleme. ♦
fără ~ = desigur;
nu încape ~ = în mod sigur. (< fr.
discussion, lat.
discussio)
discuție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)discúție (-ți-e) s. f.,
art. discúția (-ți-a), g.-d. art. discúției; pl. discúții, art. discúțiile (-ți-i-)discuție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISCÚȚIE, discuții, s. f. 1. Schimb de păreri, de vederi; convorbire, conversație. ♦ Conversație animată în contradictoriu; controversă, dispută; ceartă. ◊
Loc. adv. Fără discuție = fără îndoială; neîndoios, indiscutabil. ◊
Expr. Nu (mai) încape discuție = desigur.
2. Analiză, examinare, dezbatere minuțioasă a unei probleme, făcută de obicei în cadrul unui colectiv organizat. [
Var.:
discuțiúne s. f.] — Din
fr. discussion.