discui - explicat in DEX

discui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISCUÍ, discuiesc, vb. IV. Tranz. A lucra pământul (pentru mărunțirea bulgărilor, afânare, distrugerea buruienilor etc.) cu ajutorul discuitorului, al plugului cu disc¹ etc. – Disc¹ + suf. -ui.

discui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
discuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. discuiésc, imperf. 3 sg. discuiá; conj. prez. 3 să discuiáscă

discui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISCUÍ, discuiesc, vb. IV. Tranz. A lucra pământul (pentru mărunțirea bulgărilor, afânare, distrugerea buruienilor etc.) cu ajutorul discuitorului, al plugului cu disc¹ etc. — Disc¹ + suf. -ui.