discuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISCUITÓR, discuitoare, s. n. Unealtă agricolă formată dintr-o grapă cu discuri
1, folosită la discuire. [
Pr.:
-cu-i-] –
Discui +
suf. -tor.discuitor (Dicționar de neologisme, 1986)DISCUITÓR s.n. Mașină agricolă cu discuri metalice ascuțite, folosită pentru afânarea solului. [<
disc].
discuitor (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISCUITÓR s. n. mașină agricolă cu discuri metalice, pentru afânarea solului. (< disc/ui/ + -tor)
discuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)discuitór (-cu-i-) s. n.,
pl. discuitoárediscuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISCUITÓR, discuitoare, s. n. Unealtă agricolă formată dintr-o grapă cu discuri
1, folosită la discuire. [
Pr.:
-cu-i-] —
Discui +
suf. -tor.