discuire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISCUÍRE, discuiri, s. f. Acțiunea de
a discui. –
V. discui.discuire (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DISCUÍRE (‹
disc)
s. f. Lucrare a solului la adâncimea de 6-10 cm, executată cu grapa cu discuri, vara la dezmiriștire, iar toamna sau primăvara în vederea pregătirii terenului pentru semănat.
discuire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)discuíre s. f.,
g.-d. art. discuírii; pl. discuíridiscuire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISCUÍRE, discuiri, s. f. Acțiunea de
a discui. —
V. discui.