discromie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISCROMÍE, discromii, s. f. (
Med.) Tulburare de durată în pigmentarea pielii. – Din
fr. dyschromie.discromie (Dicționar de neologisme, 1986)DISCROMÍE s.f. (
Med.) Tulburare în pigmentarea normală a pielii. [Gen.
-iei. / < fr.
dyschromie, cf. gr.
dys – dificil,
chroma – culoare].
discromie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISCROMÍE s. f. tulburare în pigmentația normală a pielii. (< fr.
dyschromie)
discromie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)discromíe s. f.,
art. discromía, g.-d. discromíi, art. discromíei; pl. discromíi, art. discromíilediscromie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISCROMÍE, discromii, s. f. (
Med.) Tulburare de durată în pigmentarea pielii. – Din
fr. dyschromie.