discordant - explicat in DEX

discordant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISCORDÁNT, -Ă, discordanți, -te, adj. Nepotrivit, distonant, nearmonios, strident. ◊ Straturi discordante = straturi ale scoarței pământului ale căror suprafețe de stratificație nu sunt paralele între ele. – Din fr. discordant.

discordant (Dicționar de neologisme, 1986)
DISCORDÁNT, -Ă adj. Lipsit de armonie. ♦ Care distonează; nepotrivit; strident. ◊ (Geol.) Strate discordante = strate a căror înclinare se deosebește de înclinarea stratului peste care sunt depuse. [< fr. discordant].

discordant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISCORDÁNT, -Ă adj. care distonează; nepotrivit; strident. (< fr. discordant)

discordant (Dicționaru limbii românești, 1939)
* discordánt, -ă adj. (fr. discordant; lat. discordans). Lipsit de armonie, nepotrivit: sunete, fraze discordante. Fig. Nepotrivit, opus: caractere discordante. Adv. În mod discordant.

discordant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
discordánt adj. m., pl. discordánți; f. discordántă, pl. discordánte

discordant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
discordant a. 1. lipsit de armonie: voci discordante; 2. fig. contrar, opus: caractere discordante.

discordant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISCORDÁNT, -Ă, discordanți, -te, adj. Nepotrivit, distonant, nearmonios, strident. ◊ Strate discordante = strate ale scoarței Pământului ale căror suprafețe de stratificație nu sunt paralele între ele. — Din fr. discordant.