dinastie - explicat in DEX

dinastie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DINASTÍE, dinastii, s. f. Familie ai cărei membri se succedă la cârma unui stat (ca principi, regi sau împărați); șir de suverani care alcătuiesc o astfel de familie. – Din fr. dynastie.

dinastie (Dicționar de neologisme, 1986)
DINASTÍE s.f. Succesiune de suverani care aparțin aceleiași familii; (p. ext.) familie domnitoare. [Gen. -iei. / < fr. dynastie, it. dinastia, cf. gr. dynasteia – dominație].

dinastie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DINASTÍE s. f. 1. familie ai cărei membri se succed ereditar la conducerea unui stat; șir de suverani aparținând unei asemenea familii. 2. succesiune de personalități a aceleiași familii. (< fr. dynastie, gr. dynasteia, putere)

dinastie (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dinastíe f. (vgr. dynasteia). Succesiune de suveranĭ din aceĭașĭ familie. Familie de suveran.

dinastie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DINASTÍE (‹ fr.) 1. Succesiune ereditară de suverani aparținând aceleiași familii (ex. Abbasizi, Saudiți, Ming, Bourbon, Hanovra, Hohenzollern, Habsburg, Romanov). Sin. casă¹ (5). 2. P. ext. Succesiune de personalități celebre din aceeași familie.

dinastie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dinastíe s. f., art. dinastía, g.-d. art. dinastíei; pl. dinastíi, art. dinastíile

dinastie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dinastie f. 1. succesiune de suverani din aceeaș familie; 2. familie domnitoare.

dinastie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DINASTÍE, dinastii, s. f. Succesiune de suverani din aceeași familie; familie domnitoare. ♦ Succesiune de oameni celebri din aceeași familie. — Din fr. dynastie.