dinatron (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DINATRÓN s. n. (
Electron.) Efect care se manifestă prin micșorarea curentului anodic ca urmare a emisiei secundare la tetrode. – Din
engl.,
fr. dynatron.dinatron (Dicționar de neologisme, 1986)DINATRÓN s.n. (
Fiz.) Tub electronic care se comportă ca și când ar avea o rezistență negativă. [< fr.
dynatron].
dinatron (Marele dicționar de neologisme, 2000)DINATRÓN s. n. 1. tub electronic care se comportă ca și când ar avea o rezistență negativă. 2. efect care se manifestă prin micșorarea curentului anodic ca urmare a emisiei secundare la tetrode. (< engl., fr.
dynatron)
dinatron (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DINATRÓN (‹
fr. {i})
subst. Efect ~ = scăderea curentului stabilit între doi electrozi ai unui tub electronic la creșterea, între anumite limite, a tensiunii dintre ei, datorită emisiei secundare de electroni de către electrodul pozitiv.
Oscilator ~ = oscilator electronic care utilizează în principiu un
d. al unui tub electronic.
dinatron (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DINATRÓN s. n. (
Electron.) (În sintagma)
Efect dinatron = scădere a curentului între doi electrozi ai unui tub electronic la creșterea tensiunii dintre ei. — Din
engl.,
fr. dynatron.