dinamometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DINAMOMÉTRU, dinamometre, s. n. Instrument pentru măsurarea forțelor. – Din
fr. dynamomètre.dinamometru (Dicționar de neologisme, 1986)DINAMOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea forțelor; ergometru. [< fr.
dynamomètre, cf. gr.
dynamis – forță,
metron – măsură].
dinamometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)DINAMOMÉTRU s. n. instrument folosit în dinamometrie. (< fr.
dynamomètre)
dinamometru (Dicționaru limbii românești, 1939)* dinamométru n., pl.
e (vgr.
dýnamis, putere, și
métron, măsură). Aparat de măsurat puterea unuĭ om, animal, motor ș.a.
dinamometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dinamométru (instrument pentru măsurat forța)
(-me-tru) s. n.,
art. dinamométrul; pl. dinamométredinamometru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dinamometru n. instrument de mecanică ce servă a măsura intensitatea forțelor.
dinamometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DINAMOMÉTRU, dinamometre, s. n. Instrument pentru măsurarea forțelor. — Din
fr. dynamomètre.