dezmăța - explicat in DEX

dezmăța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZMĂȚÁ, dezmắț, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din dezmățat (derivat regresiv).

dezmăța (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
DEZMĂȚÁ, dezmățez, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din des¹- + maț(e).

dezmăța (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dezmățá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă dezmắț, 2 sg. te dezméți, 3 se dezmáță; conj. prez. 3 să se dezméțe

dezmăța (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZMĂȚÁ, dezmắț, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. — Din dezmățat (derivat regresiv).