dezlocuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZLOCUÍT, -Ă, dezlocuiți, -te, adj. (Despre lichide) Scos de la locul pe care-l ocupa, dat la o parte și înlocuit de un corp solid. –
Dez- + [în]
locuit.dezlocuit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZLOCUÍT, -Ă, dezlocuiți, -te, adj. (Despre lichide) Scos de la locul pe care-l ocupa, dat la o parte și înlocuit de un corp solid. —
V. dezlocui.