dezlocuire - explicat in DEX



dezlocui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZLOCUÍ, pers. 3 dezlocuiesc, vb. IV. Tranz. (Fiz.; despre corpuri) A scoate o parte egală cu volumul sau din fluidul în care a fost introdus; a disloca. – Dez- + [în]locui.