dezlocui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZLOCUÍ, pers. 3
dezlocuiesc, vb. IV.
Tranz. (
Fiz.; despre corpuri) A scoate o parte egală cu volumul sau din fluidul în care a fost introdus; a disloca. –
Dez- + [în]
locui.dezlocui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*dezlocuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. dezlocuiésc, imperf. 3
sg. dezlocuiá; conj. prez. 3
să dezlocuiáscădezlocui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZLOCUÍ, pers. 3
dezlocuiesc, vb. IV.
Tranz. (
Fiz.; despre corpuri) A scoate o parte egală cu volumul său din fluidul în care a fost introdus; a disloca. —
Pref. dez- + [în]
locui.