dezmăț - explicat in DEX

dezmăț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZMẮȚ, dezmățuri, s. n. 1. Purtare nerușinată, dezmățată, imorală; destrăbălare, deșănțare, dezmățare. 2. Fig. Debandadă, haos (2), anarhie. – Din dezmăța (derivat regresiv).

dezmăț (Dicționaru limbii românești, 1939)
dezmắț n., pl. urĭ. Rar. Starea celuĭ dezmățat.

dezmăț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dezmắț s. n., pl. dezmắțuri

dezmăț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZMẮȚ, dezmățuri, s. n. 1. Purtare nerușinată, dezmățată, imorală; destrăbălare, deșănțare, dezmățare. 2. Fig. Debandadă, haos (2), anarhie. — Din dezmăța (derivat regresiv).